Relaţiile internaţionale ale Republicii Moldova
Republica Moldova are o poziţie geopolitică, adică are numai două state vecine, România şi Ucraina, fiind lipsită de ieşire la Marea Neagră, deşi o desparte numai cîţiva kilometri de limanul Nistrului şi apele Mării Negre, iar la Dunăre dispune de o zonă de circa un kilometru, în litigiu cu Ucraina vecină. În plus, traseul graniţei este foarte sinuos, iar dincolo de rîul Nistru ea e controlată de autorităţile separatiste de la Tiraspol.
– Domnule Urechean, cum vedeţi relaţiile cu vecina Ucraina?
– Vedeţi, dacă un cetăţean vrea să-şi cumpere un apartament, o casă, el întîi îşi alege vecinii. În situaţia noastră geopolitică, noi nu avem ce alege. Ca urmare, relaţiile noastre cu vecinii trebuie să fie numai bune şi foarte bune; noi nu avem ce împărţi cu vecinii. Avem foarte multe familii mixte. Frontierele nu le-am trasat noi, ci tătucul Stalin, în 1940. Despre sudul şi nordul Basarabiei, care au aparţinut Basarabiei, putem doar discuta nostalgic. Sînt acordurile de la Helsinki, care nu permit schimbarea hotarelor. Vehicularea unei idei de genul "ia Transnistria, daţi-mi nordul, daţi-mi sudul" nu pot decît destabiliza situaţia! Trebuie să fim foarte atenţi, pentru a nu provoca oamenii, tensiona situaţia.
– Consideraţi că a apărut o schimbare în relaţiile bilaterale moldo-ucrainene după "revoluţia portocalie" de la Kiev?
– Nu a mai apărut nimic. Numai după implicarea structurilor Europene, Ucraina a trebuit să accepte controlul strict la hotarele comune. Acesta nu e meritul lui Voronin sau Iuşcenko personal ori a guvernelor de la Chişinău şi Kiev, ci al structurilor europene. Discuţii, negocieri s-au purtat pe parcursul mai multor ani pe această temă, dar abia acum s-a ajuns la ceva concret. Eu aş face încă un pas: dacă sînt atît de buni ucrainenii, dacă vor acest lucru în adevăr, atunci să stabilim clar în teren marcarea hotarelor pe sectorul de dincolo de Nistru şi trecerea sub controlul autorităţilor oficiale de la Chişinău a grănicerilor noştri, nu a oamenilor lui Smirnov. Acum au venit acolo inspectorii de la OSCE şi ei controlează traficul, dar altcineva strînge roadele!
– Spuneaţi că aveţi organizaţii ale partidului şi în raioanele de dincolo de Nistru. Ce semnale aveţi de acolo privind efectele aşa-zisei blocade, cum o numesc separatiştii de la Tiraspol?
– Nu e o stare deosebită; nici tensiune; nici nu e nevoie de ajutoare umanitare. Nu moare nimeni de foame acolo. Situaţia nu e cu nimic mai bună decît cea de dincolo de Nistru.
– Am citit zilele trecute o statistică conform căreia 160 de întreprinderi din Transnistria, între care şi Combinatul siderurgic de la Rîbniţa, au solicitat şi obţinut documente de export de la autorităţile legale de la Chişinău. Care e tendinţa?
– Tendinţa agenţilor economici care vor să fie funcţionali este de a se înregistra în Moldova, de a avea actele necesare. Ea este pur formală şi e gratuită. Guvernul nu are nici un avantaj material, e doar o problemă care ţine de statistică, e formală, dar ţine de afirmarea statalităţii.
– Se vorbeşte atît de mult despre contrabanda cu armament, narcotice, alte materiale prohibite prin Transnistria. Care este opinia dumneavoastră?
– Se vorbeşte, dar este cineva convins că a fost chiar trafic de arme? Una este să spui şi alta este să ai cazuri reale. Cu vreo doi ani în urmă, cînd l-am văzut la televizor pe Voronin declarînd că Rusia şi Ucraina sînt implicate în traficul ilicit de armament din Transnistria, am rămas uluit de această declaraţie pe care o consider iresponsabilă. Numai dacă ai dovezi o poţi spune. Căci, astfel, ea poate avea consecinţe foarte grave asupra ţării sale. Ceea ce se întîmplă cu noi în privinţa gazelor, a exportului de vinuri, în privinţa legumelor şi fructelor, este o iresponsabilitate. Eu nu exclud factorul politic, dar e şi o responsabilitate totală a guvernării actuale. De ce? Pentru că ruşii au venit şi ne-au prezentat certificate de provenienţă a mărfii, care a fost vîndută în Polonia, Ungaria, iar legumele şi fructele aduse în Rusia se scria că ar fi aduse din Moldova, cînd, de fapt, ele erau din alte ţări. Era vorba de vînzarea-Bcumpărarea certificatelor de provenienţă. Aici trebuie tras la răspundere guvernul, că tolerează asemenea practici. Dar, nu e doar cazul legumelor şi fructelor. Ele pleacă acum prin Ucraina şi România tot spre Rusia. La fel şi vinurile. Astfel, fiecare exportator de la noi cumpără asemenea certificate de provenienţă. Repet, nu exclud amestecul politicului, dar în cazul vinurilor cum se face că tu produci în ţară o anumită cantitate de vinuri, dar exporţi de două ori mai mult? Dar, există şi o componentă pozitivă în toată această situaţie. Importul de materie primă din Argentina, Portugalia sau nu mai ştiu de unde va fi stopat, iar ţăranii moldoveni vor avea numai de cîştigat, pentru că vor creşte preţurile pe care le vor primi, iar vinurile vor fi mai calitative. Şi, de ce în Rusia vindem vinurile noastre la 70 cenţi sticla, iar vinul francez, să zicem, la 70 de euro? Deci, să facem un vin calitativ, să putem rezista concurenţei.
În discuţia noastră a intervenit şi consilierul Victor Iosipov, care a precizat: "De cînd au venit la putere comuniştii în 2001 industria viticolă a fost vîndută în proporţie de circa 80 la sută ruşilor. Investitorii sînt ruşi şi au avut susţinerea nu doare morală, din partea guvernanţilor noştri. Ori această situaţie este cunoscută în Rusia".
Problema reglementării "dosarului Transnistria"
– Cunosc foarte bine situaţia din Transnistria. Fiind şi preşedinte al Sindicatelor din Moldova, din 1987 pînă în 1992, aveam acolo organizaţii, obiective turistice şi de odihnă, sanatorii, tabere ale sindicatelor, cunosc pe aproape toţi conducătorii de fabrici, instituţii de acolo. Doresc să precizez de la început că toate planurile de reglementare care vin din exterior sînt benefice. E o tendinţă de a ne ajuta cineva, dar eu îmi pun întrebarea de mai mulţi ani: ar vrea Voronin cu Smirnov să soluţioneze această problemă? Spun acesta pentru că, la capitolul business, treburile lui Voronin, cît şi ale lui Smirnov merg prosper. Apropiaţii lui Voronin activează şi în partea stîngă a Nistrului, destul de eficient, iar "ceilalţi" în partea sa dreaptă. Mai vreau să spun că pînă în 2001, cînd au venit comuniştii la putere în Chişinău, relaţiile erau mult mai stabile. Divergenţele, tensiunile erau pe calea uitării. Preşedintele Snegur, în partea a doua a mandatului, dar şi succesorul său, Petre Lucinschi, toţi patru ani, au dus la detensionarea relaţiilor. În schimb, din 2001 el s-a transformat în conflictul celor doi lideri. Îmi pun atunci întrebarea: oare n-a fost o înţelegere?
Părerea mea este că dacă noi promovăm reformele aici, la noi, în partea dreaptă, cu un trai mai decent, o mai bună organizare, democraţie, atunci am reprezenta o atracţie pentru oamenii de pe celălalt mal, iar şefii, oricare ar fi, ce capricii ar avea, n-ar mai avea ce face? Pînă nu va apărea o variantă moldovenească de soluţionare a conflictului, pînă cînd ea nu va apare prin dezbateri, compromisuri, căutări, nu se va soluţiona problema! Cunoscîndu-i bine pe amîndoi, pe Voronin şi Smirnov, cred că ei nu au voinţa de a face ceva bun. Şi, iată că eu îmi pun o altă întrebare: dacă în Moldova de lîngă Nistru nu se recepţionează canalul de televiziune şi radio de la Chişinău, nu se putea realiza în aceşti ani o reţea de retranslatori radio şi TV, astfel ca emisiunile să fie recepţionate şi dincolo de Nistru? Eu cred ca s-a putut, dar nu s-a dorit! Şi, încă o problemă: de ce nu există nici o emisiune de contra-propagandă adresată celor de dincolo de Nistru, prin care să li se explice oamenilor de acolo situaţia, care le-ar deschide ochii, le-ar aduce adevărul. Noi, aici la Chişinău, putem recepţiona programele făcute la Tiraspol, iar cei de acolo nu! Cred ca nu s-a vrut!
– Domnule Urechean, în ultimele luni se cunoaşte o relansare pe plan internaţional a "dosarului Transnistria", dar cu accente periculoase. Astfel, nu de mult, preşedintele rus, Putin, făcînd o paralelă între cazurile Transnistria şi al provinciei sîrbe Kosovo, a declarat că dacă se acceptă acolo independenţa, trebuie procedat la fel şi cu Transnistria. Se vorbeşte şi de rezultatul referendumului din 21 mai, prin care în Muntenegru s-a votat pentru desprinderea de Serbia. În plus, zilele trecute cei de la Tiraspol au anunţat că vor organiza în septembrie un referendum pentru a consacra desprinderea definitivă de Republica Moldova şi apoi o unificare cu Federaţia Rusă. Ce părere aveţi despre aceste ultime evoluţii?
– E o evoluţie periculoasă, dar, vedeţi, cînd prin 1992, la primele alegeri ce s-au organizat acolo de către separatişti, eu m-am adresat la toţi conducătorii care erau pe atunci, în calitate de preşedinte al sindicatelor, să se facă ceva, dar mi s-a răspuns mereu: lasă să facă! Cine o să-i recunoască? Şi iată la ce am ajuns! E clar că situaţia din Kosovo e cu totul alta. Preşedintele, prin Constituţie, e responsabil cu politica externă şi nu trebuie să fie cu mîinile în buzunare! El ar trebui să caute căi de susţinere internaţională. Noi, partidul Alianţa "Moldova Noastră@, am cerut încă din 2003 internaţionalizarea problemei, iar Voronin mi-a răspuns: "Ce internaţionalizare? Asta-i nebunie!@ Şi iată că venirea observatorilor a dus la controlul frontierei moldo-ucrainene.
A intervenit din nou în dialogul nostru consilierul Victor Osipov, care a precizat: "Ideea acestui referendum s-a conturat în urma tensionării permanente, în ultimii ani, a relaţiilor dintre cei doi lideri@, la care domnul deputat Urechean a continuat: "Cei care se ocupă de ideologia din Transnistria declară ca sînt foarte mulţumiţi de Voronin, de agresivitatea declaraţiilor sale, arătînd oamenilor că liderii noştri sînt necesari în faţa pericolului reprezentat de cele spuse de Voronin".
Relaţiile cu România.
– Domnule deputat, preşedintele României, Traian Băsescu, a anunţat un proiect propriu de soluţionare a "dosarului Transnistria". Ce părere aveţi, în acest context, despre relaţiile dintre cele două state vecine?
– Am citit în presă că preşedintele Băsescu va consulta mai întîi Moscova, Chişinăul şi Tiraspolul în privinţa propunerilor sale. Este pentru prima dată cînd se propune o formulă destul de echilibrată şi cred că e o cale care ar putea avea şanse. Celelalte proiecte au apărut fără asemenea consultări şi au iscat unele critici. Eu cred că nu sînt aşa de multe divergente între Chişinău şi Tiraspol. În fond, noi avem aceeaşi etnie, nu este un conflict interetnic, ci doar unul politic. Aici nu e ca în Kosovo. Separatiştii vorbesc de discriminare, de pericole ale asimilării forţate. Ori noi avem dincoace de Nistru peste un milion de rusofoni: ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari ş.a., şi nu se întîmplă nimic deosebit. Nu o duc ei mai bine cu dictatura decît noi, starea economică este la fel de deplorabilă în ambele părţi, avem clanuri şi într-o parte şi în cealaltă. Divergenţele în problema Transnistriei provin de la interesele de clan. Soluţia ar veni tot de la acele instituţii internaţionale care vor să ne ajute şi e necesar să cunoască adevărul, care este realitatea la noi. Căci, în general, oaspeţii vin la aeroport, apoi sînt cazaţi la hotelul Guvernului, merg la Palate, al Preşedintelui, Parlamentului şi Guvernului, apoi la cramele de la Cricova, pentru degustarea vinului, şi apoi iar la aeroport. E clar că aşa nu poţi să-ţi creezi o viziune proprie profundă asupra situaţiei reale din ţara noastră.
- Vă rog să vă referiţi şi la relaţiile partidului pe care îl conduceţi cu formaţiuni similare din România.
– Relaţiile dintre Partidul Alianţa "Moldova Noastră" şi partidele din România nu pot fi doar nişte simple relaţii dintre partide, datorită specificului dezvoltării României şi Republicii Moldova. Noi nu putem reduce relaţiile Alianţei "Moldova Noastră" numai la formaţiunea similară doctrinar din România. Eu văd relaţii cu întreaga clasă politică din România, fiindcă noi nu avem să facem divizări, ci ne interesează întregul sistem politic din România, să avem legături cu toate forţele politice.
– Domnule Urechean, vă propun ca spre finalul dialogului nostru să revenim puţin la problemele interne din Republica Moldova. Să ne amintim că mişcarea de renaştere naţională de aici din Moldova i-a avut în frunte pe intelectuali, atît din capitală, cît şi din sate, din raioane. Mulţi au votat apoi cu Frontul Popular. Acum, aşa cum am mai amintit, e o stare de debusolare. Dar, ce se întîmplă cu o serie de intelectuali care s-au aflat în anii '90 în fruntea luptei pentru limbă şi grafie, pentru tricolor şi independenţă. Mă refer la Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi şi alţii. Care sînt în prezent raporturile cu aceste personalităţi?
– Sînt foarte bune. Şi să mai adaug că electoratul care a votat pentru noi e format din persoane cu vîrsta pînă la 45 de ani, în marea majoritate e intelectualitatea de la sate, adică profesori, medici, agronomi, cei cu studii medii. Mihai Cimpoi şi Grigore Vieru sint cu noi!
– Dar Nicolae Dabija?
– Nicolae Dabija se ocupă acum cu organizarea Forumului Democratic al Românilor. Este o asociaţie civilă; nu ştim dacă e politică. Şi ei caută să preia din electoratul care pînă acum a votat cu Roşca. Noi vom colabora şi cu Nicolae Dabija, că nu avem ce împărţi.
– La viitoarele alegeri credeţi că partidele care s-au desprins din Blocul pe care l-aţi avut la alegerile din 2005 vor mai avea şanse?
– Nici o şansă. Nici cînd i-am luat în "carul" nostru nu aveau. Unii din ei chiar declarau: "hai să ne îmbarcăm în carul lui Urechean, să trecem alegerile şi apoi ne vom lămuri@!
Înainte de a încheia această discuţie, aş dori să mai adaug două informaţii proaspete culese din presa care apare la Chişinău: "Companiile din regiunea transnistreană înregistrate la Chişinău au realizat în perioada 1 martie – 24 mai 2006 schimburi comerciale externe în valoare de 370 milioane lei, adică 27 milioane dolari SUA, potrivit datelor Ministerului Reîntregirii al Republicii Moldova, exportînd, totodată, mărfuri în baza actelor perfectate de Serviciul vamal în valoare de 252 milioane lei. După ce Ucraina a blocat exportul mărfurilor transnistrene ce nu dispun de specimene vamale ale Republicii Moldova, la Chişinău s-au înregistrat 168 agenţi economici, din care 98 de companii au fost luate în evidenţă permanentă, iar alte 70 au preferat înregistrarea temporară. Ministerul Reintegrării a mai confirmat că toate sumele achitate de firmele transnistrene în operaţiunile comerciale externe au fost restituite integral. Astfel se evită dubla impunere.
Şi, a doua informaţie care vine să confirme cele spuse de interlocutorul meu: Ministrul Economiei şi Comerţului, Valeriu Lazăr, în cadrul audienţelor la Comisia parlamentară pentru politică externă şi integrare europeană, pe marginea realizării planului de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, a recunoscut că ţara sa are cel mai mic volum de investiţii străine pe cap de locuitori dintre statele Europei. Cea mai mare problemă pentru atragerea investitorilor străini şi formarea unui climat investiţional favorabil este legat de imperfecţiunea sistemului legislativ.
Chiar în prima zi din iunie, cînd am realizat interviul cu domnul Serafim Urechean, s-a aflat în vizită oficială ministrul de externe al Belgiei, Karel de Gucht, preşedinte în exerciţiu al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa – OSCE. În comunicatul oficial dat după convorbirile avute cu preşedintele Vladimir Voronin se arată, între altele, că reprezentantul OSCE "a criticat ideile vehiculate de către unii lideri de la Tiraspol, potrivit cărora soluţiile adoptate în cazurile Kosovo şi Muntenegru ar putea fi extinse asupra cazului Transnistriei. Asemenea paralele nu sînt justificate sub nici un aspect şi nu vor fi acceptate de comunitatea europeană", a afirmat Karel de Gucht. În acelaşi context, Vladimir Voronin a afirmat că "tratatul politic de bază între Republica Moldova şi Federaţia Rusă sfidează în mod expres recunoaşterea de către partea rusă a integrităţii teritoriale a ţării noastre în graniţele existente la 1 ianuarie 1991".
