Moldova mi-e patria-mamă

Sub cerul Moldovei măreţe 

Sunt case frumoase de lut ,

Sunt lanuri întinse cu grîne

Şi oameni iubiţi de trecut .

Sunt lacuri cu lacrimi de sînge 

Vărsate aici de strămoşi ,

Ogrăzi cu bunei şi bunele 

Ce-şi deapănă viaţa voioşi .

Pe ţărna Moldovei uitate

Sunt cîmpuri şi iarbă cu flori

Sunt lacrimi de mamă vărsate

Sub lună , sub stele şi-n zori .

Sunt oameni cu sufletul mare

Şi-o dragoste mare de ţară ,

Sunt fii şi fiice isteţe , 

Sunt zile trudite de vară .

Pe dragul meleag al Moldovei 

Noi creştem , visăm şi iubim ,

Ne ducem destinul cu toţii

Pe vechiul nostru tărîm .

Moldova mi-e patria-mamă ,

E stilpul casei de lut , 

E zbuciumul inimii mele

E cuibul în care-am crescut !